.Culorile verii in mainile unei mame

Astazi am fost emotionata de o poveste scurta si frumoasa, pe care vreau sa o transmit mai departe. Povestea incepe cu Adriana, o tanara profesoara de limba romana ce a parcurs toate etapele unei bune profesoare. Cu siguranta atunci cand  devii profesor titular te astepti la o meserie cu suisuri si coborasuri dar oarecum liniara, fara prea multe schimbari de perspectiva. Totusi cand Adriana a devenit mamica, baitelul ei a devenit cel mai delicios membru al familiei si cel care si-a inspirat mamica sa-si gaseasca noi talente nebanuite pana atunci.

Totul a inceput prin a mesteri mici figurine din fimo, pentru a face lumea copilasului ei cat mai colorata si hazlie. Distractia s-a transformat treptat intr-o mare pasiune, iar de la miniaturi a trecut la bijuterii si dintr-un experiment in altul, Adriana a ajuns sa munceasca mult in fiecare zi, sa imbine meseria de artist handmade cu cea de mamica.

Adriana ne surprinde prin culoare, prin forma, prin modelele curajoase si mai ales prin originalitatea lor. M-am delectat privind libertatea de miscare a modelajului, a culorilor spontane si atat de bine alese. Blogul Adrianei:  stephanie333-vlad.blogspot.com e suprinzator prin diversitatea modelelor si a temelor expuse. Adriana ne marturiseste ca aceasta ii este de ajuns si nu ar mai face nimic altceva pe langa aceasta nobila meserie.  Ceea ce m-a emotionat au fost afirmatiile Adrianei la sfarsit de poveste: “Cea mai mare inspiratie pentru mine o constituie fiul meu, zambetul lui cand vede ceea ce fac si tanjesc dupa clipa in care imi spune: Mami, asta imi place cel mai mult!”

Comentarii ( 7 )

Adauga un comentariu.